dexul in imagini: papagal Mircea Badea
PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale arboricole, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo.
Motivul pentru care papgalul are imaginea lui Mircea Badea: băiețașul ăsta e bun de gură (e tare-n clonț), e cam tot ce știe, dar cînd vine vorba să-și pună în practică vorbele (sau amenințările, în funcție de caz), e pe nicăieri. Nu-l mai găsești nici cu nea google… Una dintre cele mai recente situații a fost conflictul cu motocicliștii de acum cîteva luni: papgalul s-a dat mare și tare, dar în ring mai mult fugea decît stătea pe loc. Într-o luptă de stradă n-ar fi rezistat nici măcar un singur minut.
